In principiu, acest gen de muzica s-a nascut in ritmurile tobelor africane, a traversat oceanul si a fost introdus in America odata cu sclavii care munceau pe plantatiile de bumbac. ... arsita, toropeala, cateva bice pe spinarea sclavetilor ca sa ii mai energizeze si acestia incercau sa isi mai aline durerea in tanguieli inabusite.
New Orleans se considera a fi locul de nastere al Jazz-ului, dupa care acesta a "calatorit" de-a lungul fluvuiului Mississippi pana in St. Louis si Chicago si de acolo s-a raspandit in toata America.
Interesanta e originea cuvantului - to jazz= a pacatui, a curvi; jazzbow=curvar. Probabil ca bordelurile din New Orleans aveau peretii subtiri si nah... ceva scartaieli ritmice ale patului plus niste "solo-uri" care prevesteau orgasmul, acompaniate de alte gemete din camera alaturata si de bocaniturile care se auzeau de la etaj si iata cum se naste muzica. Acum ziceti si voi, poate exista ceva mai frumos de atat? Exact, jazz-ul e cel mai tare.
Ma rog, unii atribuie alte origini acestui cuvant, cum ca ar fi fost inventat prin San Francisco si ca nu stiu cine isi promova muzica ca fiind jazz. Niste pudici. Chiar daca ar fi adevarat, mie mi se pare mai interesanta prima varianta.
Acum, nu e chiar asa de simplu cum am descris eu. Jazz-ul este o adevarata corcitura de stiluri - ragtime (muzica de pian cantata prin baruri), dixieland (muzica country, cu accente africane venita la oras - New Orleans - si cantata cu instrumente mai sofisticate), Boogie-Woogie (derivat din blues; sau poate bluesul e derivat din boogie?)
Inca de la inceput jazz-ul a evoluat pe doua directii
- negro spiritual si gospel - probabil ca negrii de pe plantatie nu mai puteau sa spere decat la mantuirea din viata de apoi; se mai strangeau seara in jurul focului si incercaus sa re creeze atmosfera tribala de prin locurile lor de bastina. Numai ca stapanii nu le dadeau voie sa danseze (probabil sa nu fie obositi a doua zi?) si nici sa bata la tobe (poate prea zgomotoase?) asa ca faceau si ei ce puteau. Sincer sa fiu, daca preotii nostri ar canta si ei gospel in loc sa cante pe nas, probabil ca m-as duce mult mai des la biserica.
- jazz, cu toate subgenurile ulterioare - o muzica ritmica dar sincopata - probabil primii artisti care au promovat acest gen nu aveau cine site ce studii muzicale si se mai impleticeau la citit partituri (daca stiau sa o faca) iar cand cantau dupa ureche poate nu isi mai aminteau exact si incepeau sa improvizeze
Tot din jazz deriva si blues-ul, dar nu o sa spun o vorba despre blues acum.
Probabil ritmul este caracteristica esentiala a jazz-ului, este cea ce l-a facut sa devina atat de popular. In anii '20 era muzica dupa care se dansa in intreaga America. Va vine sa credeti? Cum danseaza ai nostri azi cand aud manele, cum se danseaza prin dicoteci pe muzica house, asa se dansa pe vremuri pe muzica de jazz. Evoluam, evoluam, nu?
Adevaratul "boom" s-a produs in perioada anilor '20-'30 - Chicago, euforie, betie (ca doar era prohibitie, nu?), mafioti, glamour, in fine, toata lumea are o imagine destul de clara pentru ca s-au facut nenumarate filme despre aceea perioada. In marile orase erau strazi intregi cu barur si cluburi unul langa altul iar muzicienii treceau si ei cu usurinta de la un stabiliment la altul (sa vada poate le pica si lor un contract, sa vada ce face concurenta, sa isi gaseasca alti parteneri cu care sa formeze o orchestra etc). Practic studierea concurentei le-a prins foarte bine pentru ca au inceput sa invete unii de la altii, au preluat idei, ce mai... knowledge sharing cu mult inainte sa se inventeze termenul. Rezultatul a fost remarcabil - jazz-ul a evoluat rapid de la muzica de amatori la muzica foarte elaborata.
Cluburile mai mici nu isi permiteau sa plateasca prea multi muzicieni asa ca s-au consacrat formule restranse - 3 (pian, contrabas, tobe), 4 (pian, contrabas, tobe, saxofon/trompeta) si de aici incolo fiecare cat isi permitea... pana la big-band-uri cu 25 pana la 50 de muzicanti. Ca sa isi poata permite sa plateasca un big-band, clubul respectiv trebuia sa fie foarte luxos sau foarte mare (club de dans). Datorita formulelor in care se canta dar mai ales locurilor (club mic sau club de dans) au aparut din nou variatii in muzica de jazz. Specific big-band-urilor este genul Swing (a legana) - cu un ritm mai alert, improvizatie mai multa si Sweet (dulceag) - ceva mai lent, mai lasciv (bun pentru "vrajeala")
Iarasi ceva interesant - stilul Scat - arta de a improviza cu vocea, ca si cand ai canta la un instrument. Nu stiu sigur daca este adevarat dar se spune ca totul a inceput de la Louis Amstrong ... ati auzit de el, nu? a fos trompetist, nu? Ei bine, Louis trompetistul si-a uitat intr-o seara instrumentul acasa dar trebuia sa cante. Nu avea cu ce asa ca a improvizat. A cantat cu vocea imitand ceea ce ar fi trebuit sa cante din trompeta. Vocea aia a lui gajaita (se pare ca avea o problema la gat) l-a facut celebru peste noapte.
Petrecerea s-a terminat brusc cand a inceput criza economica si apoi al II-lea razboi mondial. Majoritatea big-band-urilor au disparut pentru ca erau prea scumpe. Au mai ramas doar vre-o 3 orchestre importante - Duke Elington, Count Basie (ai dracu' negrii astia, parca ar fi tiganii nostri - rege, imparat, presedinte international :))) si Glenn Miller (se vede ca era alb ca altfel sigur il chema King). Miller a murit la sfarsitul razboiului (accident de avion cand se ducea pe front sa mai ridice moralul trupelor) dar brand-ul a ramas.
Dupa razboi iar a inceput sa isi ia avant economia, iar au inflorit cluburile iar in cluburi ce sa se cante? Jazz, bineinteles ca doar nu o sa se cante Mozart. Bun, hai nu Mozart dar totusi, au aparut consumatori mai rafinati care vroiau altceva decat muzica comerciala. Si artistii isi doreau sa isi impinga limitele, sa cante si ceva mai sofisticat. BeBop este stilul care s-a cantat pana in anii '50 si in aceasta perioada s-au nascut "legendele" - Charlie Parker, John Coltraine, Miles Davis, Dizzie Gillespie (asta ca sa zic doar 4 care mi se par cei mai reprezentativi dar mai sunt multi altii)
V-a placut piesa de mai sus? So what? Este o piesa superba doar ca iti trebuie ceva "antrenament" sa o apreciezi la adevarata valoare. Se spune ca BeBop-ul a omorat jazz-ul. Ei, nu l-a omorat de tot doar ca jazz-ul a suferit o schimbare destul de abrupta de directie - de la muzica sofisticata dar accesibila maselor la muzica ultrasofisticata ce se adresa elitelor.
Au innebunit cu totii? Nu, doar au vrut sa experimenteze, sa impinga muzica catre teritorii nici de ei banuite. Dupa un timp, dupa ce si-au satisfacut setea de explorare, s-au mai linistit. Exact asa s-a si numit ce a urmat - Cool... un cognac inainte, o tigara dupa si o noapte de dragoste.
Jazz=America? Da, dar nu si in anii '60 pentru ca atunci Jazz-ul a insemnat plaja de la Ipanema sau muntele Corcovado. Antonio Carlos Jobim si Juao Gilberto au facut cunoscut lumii intregi Bossa Nova si cat de frumoasa este muzica braziliana. Si daca tot am mers in America de Sud nu pot sa nu il amintesc si pe faimosul compozitor de Tango - Astor Piazzola
Anii '80 au insemnat din nou schimbari puternice in lumea jazz-ului. Daca in anii '30 jazz-ul domina lumea, acum pop-rockul era la putere. Electronica si-a facut simtita prezenta si in felul cum se face muzica. Nici artistii de jazz nu puteau sta deoparte asa ca au inceput sa inlocuiasca pianul cu sintetizatorul, contrabasul cu chitara bass, uneori tobele clasice cu unele electronice... Daca exista pop-rock de ce sa nu fie si jazz-rock? Cum se putea un nume mai potrivit pentru acest nou stil decat Fusion?
Jazz-ul este frumos si pentru ca oamenii care fac aceasta muzica nu imbatranesc niciodata. Acelasi Miles Davis care in anii '50 canta BeBop, in anii '60 Cool, s-a reinventat inca o data si a inceput sa experimenteze Fusion. Totusi, eu cand aud jazz-rock ma gandesc intai si intai la Chick Corea. Daca Fusion a fost un experiment de succes de ce nu si influente din alte stiluri? World Fusion despre asta vorba - influente din Ethnic music (afro-jazz, latin-jazz etc). Si romanii au incercat si le-a iesit (desi e cam greu sa compari cu ce se canta in America)
Ca si in muzica clasica si in jazz exista tendinte de a imbina noul cu vechiul, luand nastere astfel curente precum NeoBop, NeoClassical, Modern Creative, NewBossa. Se reiau teme mai vechi folosindu-se instrumente electronice si sonoritati moderne, artisti care au experimentat instrumentele electronice se intorc la cele clasice...
Eu personal sunt cam in ceata. Nu cred ca mai exista un anume still de jazz ci mai degraba un anume stil al unui anume muzician. Singurul stil "standardizat" ar fi Acid Jazz - un fel de jazz facut de DJ
Jazz inseamna improvizatie si spontaneitate. Dar nu va lasati inselati de aparente. In spatele acestei spontaneitati stau mii de ore de repetitii si munca grea. Dar asta e treaba artistilor. Eu, ca simplu spectator si consumator nu pot decat sa ma bucur de rezultatul muncii lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu