sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Michel Petrucciani


Uneori, imperfectiunea unei creatii o face si mai valoroasa si mai frumoasa si in orice caz unica. Stai si te minunezi...
Michel Petruciani a fost una din aceste intamplari exceptionale. Un omulet in care a incaput tot talentul din lume si o bucurie rara de a trai fiecare clipa din scurta lui viata.


A venit pe lume in sudul Frantei in 1962, avand toate oasele rupte la nastere. A fost diagnosticat cu osteogeneza imperfecta - numita si boala oaselor de sticla. I s-a prezis o viata foarte scurta, nu mai mult de 20 de ani, iar din punct de vedere fizic handicap sever - a avut sub 1 metru inaltime, iar oasele i se fracturau foarte des. Dar a fost binecuvantat cu multa carisma si cu un talent muzical iesit din comun.


In familia Petrucciani s-a cantat muzica - tatal lui a fost chitarist, unul din frati basist iar celalalt tot chitarist. Michel a inceput sa cante la pian de la varsta de 4 ani, influentat de un concert al lui Duke Elington vazut la televizor. Atunci a zis ca vrea sa ajunga la fel de mare ca Duke. Eh, poate nu ca Duke, dar in felul lui a ajuns foarte mare si a reusit sa cucereasca America si intreaga lume.


Nu s-a dus niciodata la scoala. Si-a petrecut intreaga copilarie studiind pianul, cate 10 ore pe zi. La 13 ani canta de parca ar fi avut 40 de ani de experienta. Pana la 18 ani deja devenise cunoscut in Franta - a participat la festivalul de jazz de la Paris si a facut senzatie la Theatre de la Ville, dar visul lui era America.
Printr-o recomandare a ajuns in California, in casa saxofonistului Charles Lloyd. Charles tocmai spusese ca se retrage, dar cand l-a ascultat prima data pe Petrucciani s-a razgandit. Va dati seama, vine la voi unul care merge pe sub masa si de abia se tine pe picioare, va ganditi "ce-o mai vrea si asta de la viata mea?", iar pe urma, cand se pune la pian si canta... wow. A fost atat de impresionat incat 2 zile au cantat impreuna non-stop, iar rezultatul a fost o colaborare de 5 ani si 3 albume produse.


Charles Lloyd i-a deschis efectiv toate usile si astfel, Michel Petrucciani a ajuns primul european care a semnat un contract cu celebra Blue Note Label. In perioada anilor '80 a reusit sa cante impreuna cu unii dintre cei mai buni artisti de jazz din lume - bateristii Al Foster, Jack DeJohnette; basistii Dave Holland, Gary Peacock, Eddie Gomez, Stanley Clarke, Cecil McBee; chitaristii Jim Hall, John Abercrombie, John Scofield; saxofonistii Lee Konitz, Warne Marsh, Joe Lovano, Joe Henderson, Wayne Shorter, David Sanborn si Gerry Mulligan, ca sa nu spun de legendarul trompetist Dizzy Gillespie .


Succesul i-a dat ocazia sa se rasfete si aceaiasi ani '80 newyorkezi au insemnat si o goana salbatica dupa sampanie, droguri, femei si petreceri. Da, piticul a avut mare succes la femei, una din ele declarand ca este la fel de talentat in pat ca si la pian :) 
La sfarsitul lui 1989 s-a intors in Franta unde a devenit un adevarat star. Compozitiile lui au devenit mai elegante, stilul sau mai simplu, dar mai profund.

In 1994 a primit Legiunea de Onoare la Paris.
In 1999 a concertat si la Bucuresti, la Ateneul Roman. Dupa cateva zile a murit de pneumonie. 
A trait mai putin de 38 de ani,  dar cu 18 mai mult decat i-au prezis doctorii la nastere si a trait foarte intens lasand in in urma lui o opera remarcabila.

Discografie (wikipedia):
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)